Ouă de Paște culturale în rămas bun

Cuvintele „Bazat pe o minciună reală” prezintă filmul scriitoarei și regizorului Lulu Wang bazat pe propria poveste de familie, Adio. În rolurile principale Awkwafina în primul ei rol dramatic, ca protagonist al filmului, Billi, spectacolul și autenticitatea sa liniștită nu sunt decât uimitoare. Filmul se deschide cu Billi mergând pe străzile aglomerate din New York. Deși vorbește mandarină la telefon cu Nai Nai (care înseamnă bunica) din China, americanitatea tânără a lui Billi este pe deplin afișată prin accent, mers și atitudine. Cele două femei își spun reciproc minciuni albe, una după alta. Nai Nai minte că se află într-un spital și nu vrea ca nepoata ei să-și facă griji. Billi minte că poartă o pălărie pentru a se încălzi, pentru a evita grijile bunicii ei. Deși filmul abia a început, familiaritatea îmi arde ochii. Dintr-o dată, îmi doresc îmbrățișarea protectoare a bunicilor mei, toți plecați.

Complotul se desfășoară pe măsură ce Billi află că Nai Nai a fost diagnosticat cu cancer terminal, dar familia extinsă decide să țină diagnosticul secret pentru ea. Falsificând razele X și rezultatele testelor pentru ao convinge, rezultatele nu au fost altceva decât „umbre benigne”, nedemne de îngrijorare. În loc să-i spună adevărul, familia orchestrează o nuntă falsă pentru vărul lui Billi, Hao Hao, și iubită japoneză uluită de doar câteva luni, ca o scuză pentru a găzdui o familie care se adună ultima dată în cinstea lui Nai Nai.

ÎN LEGĂTURĂ: Iată povestea despre cum am devenit „Awkwafina”

Sunt un cetățean american activ și civic, mândru, cu un accent perfect american, deși m-am născut în China. Chiar și așa, m-am simțit mereu perplex cu privire la incapacitatea mea de a mă ofensa la întrebarea „Unde ești într-adevăr din?" Adio este prima dată când văd propria mea narațiune reprezentată pe ecran. Surprinde nuanța unui personaj care este ferm american și care a experimentat și trauma imigrației ca o copil, forțat să lase bucăți de sine în inima bunicilor și reperele copilăriei sale.

Această complexitate subculturală mai profundă, care poate nu este evidentă pentru alții, a fost esențială pentru autenticitatea filmului și esența motivului pentru care a fost iubit răsunător de spectatorii asiatico-americani. Pentru o înțelegere mai profundă a lucrării, iată câteva dintre ouăle de Paște culturale din Adio, a explicat.

În secvența de deschidere, titlul chinezesc este suprapus cu cel englez. „别 告诉 她” se traduce direct prin „Nu-i spune”, care este poate mai misterios și mai puțin solemn decât titlul în limba engleză. Într-un interviu cu NPR, Wang a dezvăluit că adevărata ei Nai Nai încă nu știe despre diagnosticul ei de cancer. Secretul este încă în viață și minciuna a crescut cu un film de succes de la Hollywood, bazat pe el. Wang și familia continuă să păstreze complotul central al filmului și numele filmului de la matriarhul lor.

Multe familii de imigranți chinezi din SUA nu își permit îngrijirea copiilor și se bazează adesea pe bunici sau alte rude din China pentru a-și crește copiii mici. Deși cifrele specifice SUA nu sunt disponibile, se estimează că 60 de milioane de copii chinezi sunt îngrijiți de membrii familiei pe distanțe lungi, în primul rând de bunici. Billi a trăit cu bunicii ei câțiva ani în timp ce părinții ei lucrau în SUA înainte ca ei să o poată aduce, ceea ce explică apropierea ei de Nai Nai. Satelit copii uneori prezintă semne subtile de traume în timp ce se confruntă mai târziu cu provocarea de a se integra în viața din SUA. Într-o confruntare cu mama ei, Billi exprimă trauma și confuzia pe care a simțit-o că a fost brusc smulsă din copilăria fericită din China.

Când Billi ajunge neatins la apartamentul lui Nai Nai, ea este întâmpinată cu entuziasm cu bătăi de jos de la bunica ei, care observă cu bucurie că este exact așa cum își amintește. Mama încă mă bate cu capul când ne îmbrățișăm. Pentru mortificarea mea, ea le-a făcut asta prietenilor mei și bărbaților apropiați, deopotrivă, în liceu și la facultate, iar acum o face soțului meu.

Nai Nai îl numește pe Billi „copil prost” pe tot parcursul filmului, un termen de chineză mandarină. Billi îi place să se numească așa, ceea ce îi amintește de anii copilăriei pe care a trăit-o alături de Nai Nai, de a fi îngrijită. În acest context iubitor, traducerea este mai aproape de porecla copilărească americană „Silly Goose”.

CONEXIUNE: Un an mai târziu, are Nebuni asiatici bogați De fapt, ați schimbat Hollywoodul?

Când tensiunile vin să fiarbă la o cină de familie, părinții lui Billi sunt prinși într-o ceartă cu familia extinsă. Rudele locale se simt agățate de frații care au părăsit China. Wang ilustrează cu îndemânare relația complicată pe care o au chinezii cu Occidentul, parțial resentiment și parțial admirație. A spus Wang Ardezie„Există un astfel de sentiment că oamenii care au plecat nu prea înțeleg China”. De asemenea, inversul este adevărat, acolo unde oamenii din China nu înțeleg cu adevărat chinezii americani, care pot fi priviți chiar și oportunisti trădător. Când o mătușă proclamă că chinezii ar trebui să rămână în China în loc să devină americană, mama lui Billi provoacă ea, „Îți vei trimite fiul să studieze în SUA când va fi mai mare?” Răspunsul, clar afirmativ, îl părăsește pe mătușă mut.

Ritualurile funerare chinezești nu sunt nimic, dacă nu chiar elaborate, iar închinarea strămoșilor este o practică obișnuită. Pentru înmormântarea bunicului meu, familia mea și-a procurat un mini-conac colorat, elegant, din carton, cel puțin dublu decât dimensiunea a unei cutii de frigider, împreună cu alte obiecte de lux din carton, inclusiv servitori, o limuzină și chiar un animal de companie porumbel. Toate acestea au fost arse într-un foc de foc masiv, astfel încât să poată ajunge la el în viața de apoi. La fel ca familia lui Billi, am ars, de asemenea, stive și stive de bani spirtoși, care sunt bani simbolici antici pentru utilizarea strămoșilor noștri în lumea spiritelor. Înmormântările durează adesea zile întregi. Oferte de cele mai bune alimente și băuturi sunt prezentate înaintea sanctuarelor familiei. Scena cimitirului a fost filmată pe mormântul real al bunicului lui Wang, adăugând încă o notă de autenticitate. Este obișnuit, mai ales înainte de evenimente mari, cum ar fi o nuntă în Adio, pentru ca familia să viziteze mormintele strămoșilor pentru a face ofrande, păstrând spiritele ancestrale suficient de mulțumite pentru a continua să binecuvânteze familia. Arderea unei cutii pentru iPhone împreună cu un alt depozit de bani spirituali poate părea comică pentru cei din afară, dar este practică obișnuită pentru familiile care doresc să le ofere strămoșilor o viață de dincolo prosperă, fără a le scuti de simboluri luxuri.

Vărul mic și dolofan al lui Billi, care a fost lipit în permanență de jocurile video, este o portretizare autentică a unui băiat care suferă de Sindromul Micului Împărat. El este un exemplu al consecinței politicii Chinei privind copilul unic, care a existat în perioada 1979-2015. Această politică, alimentată de preferința culturală pentru un moștenitor de sex masculin de a continua numele de familie, a dus la multe familii urbane care cresc copii băieți excesivi. Stilul vărului - îmbrăcat mai bine decât majoritatea adulților la nuntă; tunsoarea cu atingere ridicată, vopsită și permată la o vârstă fragedă - îi indică, de asemenea, că va fi prin excelență „Micul Împărat”.

Într-o scenă de ironie dramatică și comedie, Nai Nai dirijează cuplul incomod în timpul ședinței foto foarte rigide de dinaintea nunții. Un alt mireasă, în toaletă plină de nuntă, pătrunde în platou și își cere scuze abundente când își dau seama că au o locație greșită. Elaborat seturile din studiourile foto mari nu sunt neobișnuite în industria chineză de fotografie de nuntă, estimată a fi în valoare miliarde, unde glamourul high-end, makeover-urile, închirierea de haine, pre-nuntă sedinte foto, iar retusarea poate costa multe mii de dolari. Fotografiile sunt apoi afișate în mod vizibil la nunta însăși.

LEGATE DE: 12 stereotipuri asiatice care Fii întotdeauna Poate Se oprește complet

Deoarece niciunul dintre invitații la nuntă nu știa că întreaga căsătorie este o farsă, am fost surprins că, cu excepția subtilului, tensionat se pare că oaspeții și-au dat unii pe alții, nu a existat o discuție clară în film despre Hao Hao care se căsătorește cu un japonez femeie. Deși relațiile moderne dintre China și Japonia s-au îmbunătățit oarecum, istoria lor este lungă și amară. Propriul meu tată a obiectat cu voce tare când m-am întâlnit pe scurt cu unii care erau japonezi-americani. Ororile crimelor de război nu sunt uitate, iar familiile se află în diferite stadii de vindecare de traumele din trecut. Acest fenomen cultural continuă să aibă un impact asupra asiatic-americanilor de astăzi, în special pe cei care sunt copiii imigranților, deoarece cel puțin este raportat 61% dintre americanii asiatici spune că părinții ar trebui să aibă influență în alegerea soțului / soției unui copil.

Am cele mai bune amintiri din copilărie despre participarea la banchete mari de familie în cele mai bune rochii și dansuri inima mi-a ieșit desculț până la cântatul uneori offkey al oricui a fost suficient de curajos să ia etapă. Acesta a fost anii 1980 și, deși aparatele de karaoke nu erau încă predominante, sărbătorile de familie din Asia a inclus în mod regulat un jucător de tastatură angajat care să însoțească orice invitat doritor în melodia pop preferată de alegere. Tehnologia a evoluat, dar tradiția (așa cum se vede în film) nu s-a schimbat.

A spus Wang NPR că în timpul Revolutie culturala, adevărata ei Nai Nai a luptat în armata chineză când avea 14 ani, de partea Partidului Comunist împotriva naționaliștilor. „Nu a fost cu adevărat decât o modalitate de a scăpa de o căsătorie aranjată. Familia ei aranjase să se căsătorească și nu voia să facă asta... Așa că a luat un rucsac și s-a alăturat [armatei ”, a spus ea. Nai Nai din film este la fel de rebel. În timp ce chicotește și ajunge din urmă cu colegii veterani de război, se dezvăluie că șchiopătarea ei este rezultatul unei răni împușcate din bătălia de demult.

În S.U.A., suntem obișnuiți să acordăm dreptului dreptul individului de a lua propriile decizii medicale. Accesul la propriul diagnostic și prognostic este o parte de mult stabilită a drepturilor pacienților în America. Prin urmare, ideea că membrii familiei ar putea bloca informații vitale despre starea de sănătate a unei persoane este inimaginabilă pentru publicul american. „Este o crimă în America”, declară Billi în timpul unei scene dramatice în sala de așteptare a spitalului. Dar aceeași filozofie în ceea ce privește drepturile pacienților nu există în multe alte țări, inclusiv în China, unde familiei îi revine responsabilitatea principală de luare a deciziilor. Familia extinsă insistă că este mai bine să-l ții pe Nai Nai în întuneric, să păstrezi optimismul și fericirea lui Nai Nai, ferindu-o de îngrijorare. Când Billi contestă această logică, ei îi reamintesc că Nai Nai însăși a ținut în trecut diagnostice medicale terminale de la alți membri ai familiei.